Implantul ocular care schimbă vieți, ajutând pacienții orbi să citească din nou

Un număr de pacienți orbi pot să citească din nou după ce au fost echipați cu implanturi oculare în partea din spate a ochilor, lucru care le-a schimbat viața.

Un chirurg care a inserat microcipurile pentru cinci pacienți ai Spitalului de Oftalmologie Moorfields din Londra a spus că rezultatele experimentului internațional sunt „uluitoare”.

Sheila Irvine, în vârstă de 70 de ani, care este declarată oarbă, a spus pentru BBC că a fost „de neînchipuit” când a putut să citească și să rezolve cuvinte încrucișate din nou. „E frumos, nemaipomenit. Îmi face atât de multă plăcere.”

Tehnologia oferă speranță oamenilor cu atrofie geografică (AG), o formă avansată de degenerare maculară determinată de vârstă (AMD), care se estimează că afectează aproximativ 350.000 de oameni din Marea Britanie.

În cazul persoanelor cu această afecțiune, o mică zonă a retinei din spatele ochiului se deteriorează treptat, încețoșându-le sau distorsionându-le vederea. Adesea, culoarea și detaliile fine se pierd.

Noua procedură implică introducerea sub retină a unui microcip fotovoltaic de 2 mm pătrați, având grosimea unui fir de păr uman.

Pacienții își pun apoi ochelari care încorporează o cameră video. Camera trimite un fascicul infraroșu de imagini video către implantul din spatele ochiului, care la rândul său le transmite către un mic procesor de buzunar pentru a fi îmbunătățite și făcute mai clare.

Imaginile sunt apoi trimise înapoi la creierul pacientului prin intermediul implantului și al nervului optic, oferind oamenilor din nou vedere parțială.

Pacienții au petrecut luni întregi învățând cum să interpreteze imaginile.

Mahi Muqit este un chirurg oftalmolog consultant la Spitalul de Oftalmologie Moorfields din Londra, care a condus ramura britanică a studiului. El a declarat pentru BBC că este vorba despre o ”tehnologie inovatoare care schimbă vieți”.

„Acesta este primul implant despre care s-a demonstrat că oferă pacienților o capacitate semnificativă de a vedea, pe care o pot folosi în viața de zi cu zi, pentru activități precum cititul, scrisul.”

„Cred că reprezintă un progres imens”, a spus el.

Ca parte a studiului de cercetare, publicat în Jurnalul de Medicină al Noii Anglii, 38 de pacienți cu atrofie geografică din cinci țări europene au participat la un studiu al implantului Prima, care este produs de către Science Corporation, o companie de biotehnologie din California.

Dintre cei 32 de pacienți care au primit implantul, 27 au putut să citească din nou, folosindu-se de vederea centrală. După un an, asta a rezultat într-un progres de a putea citi 25 de litere, sau a cinci rânduri, pe diagrama optică.

Pentru Sheila, îmbunătățirea a fost și mai dramatică. Fără implant, nu poate să citească deloc.

Dar când am filmat-o pe Sheila citind o diagramă optică la Spitalul Moorfields, nu a făcut nicio greșeală. După ce a terminat, ea a chiuit de bucurie.

„Sunt o femeie fericită”

Sheila s-a concentrat foarte mult pentru testul optic. Ea și-a pus o pernă sub bărbie pentru a stabiliza semnalul de la cameră, care nu se poate focaliza decât pe câte una sau două litere deodată. Uneori, a fost nevoie să îi fie setat dispozitivul pe mărire, mai ales pentru ca să poată distinge între literele C și O.

Sheila a început să-și piardă vederea centrală acum mai bine de 30 de ani, datorită pierderii celulelor din retină. Descriindu-și vederea, ea spune că este ca și cum ar avea două discuri negre în fiecare ochi.

Sheila se deplasează cu ajutorul unui baston alb, deoarece vederea ei periferică, care este foarte limitată, e complet încețoșată. Ea nu poate citi nici măcar cele mai mari indicatoare de pe stradă atunci când este în afara casei. Spune că a plâns când a trebuit să renunțe la permisul de conducere.

Ea este încântată de progresul ei, după ce i s-a pus un implant acum aproximativ trei ani, la fel cum este și echipa medicală de la Moorfields.

„Pot să-mi citesc corespondența și cărțile, și să rezolv cuvinte încrucișate și rubrici Sudoku”, spune ea.

Când a fost întrebată dacă s-a gândit că va mai putea să citească vreodată, Sheila a răspuns: „Nu, nici pomeneală!”

„Este uimitor. Sunt o femeie fericită.”

„Tehnologia se dezvoltă atât de repede, este uimitor că fac parte din acest proces.”

Sheila nu poartă dispozitivul când este afară. Acest lucru se datorează parțial faptului că trebuie să se concentreze foarte mult purtându-l și trebuie să-și țină capul nemișcat pentru a citi. Totodată, nu vrea să devină prea dependentă de dispozitiv.

În schimb, ea spune că „se grăbește să termine treburile casnice” în fiecare zi pentru ca să poată să se așeze și să-și pună ochelarii speciali.

Implantul Prima nu este încă autorizat, așa că nu este disponibil în afara studiilor clinice. Nu este clar cât va costa în viitor.

Cu toate acestea, Mahi Muqit spune că speră că dispozitivul va fi disponibil pentru unii pacienți ai Serviciului Național de Sănătate al Marii Britanii „în câțiva ani”.

Articol tradus de Ruxandra Iordache