De la insulta de „dușman” la întrebări pentru Putin: echilibrul precar al lui Steve Rosenberg ca reporter în Rusia

Un cunoscut prezentator își varsă furia într-o tiradă împotriva Marii Britanii în timpul emisiunii sale de pe un post de televiziune din Rusia.

Mă bucur doar că nu e el cel care are acces la butonul nuclear.

„Încă nu am distrus Londra sau Birmingham”, spune pe un ton agresiv Vladimir Soloviov. „Nu am șters toată această mizerie britanică de pe fața pământului”.

Pare dezamăgit.

„Încă nu l-am dat afară pe afurisitul de BBC, cu acel Steve Rânced-berg. Umblă încolo și încoace, parcă e o veveriță care defechează...este un dușman declarat al țării noastre”!

Bun venit în lumea mea: lumea unui corespondent BBC în Rusia.

Este o lume în care vă invităm să pășiți în Our Man în Moscow (Omul nostru în Moscova). Documentarul realizat pentru BBC Panorama surprinde un an din activitatea biroului BBC din Moscova, în timp ce Kremlinul continuă să-și poarte războiul împotriva Ucrainei, să înăsprească represiunea în interiorul Rusiei și să-și consolideze relația cu președintele Trump.

Insulta cu veverița nu mă afectează. Veverițele sunt simpatice. Și sunt rezistente - un atribut de care are nevoie aici un corespondent străin.

Dar faptul că sunt numit „dușman al Rusiei”? Asta doare.

Am petrecut mai bine de 30 de ani locuind și lucrând în Moscova. M-am îndrăgostit de limba, literatura și muzica rusească în tinerețe. Pe vremea când eram la universitatea din Leeds, coordonam un cor care interpreta piese clasice din folclorul rus. Pentru unul dintre concerte, am scris chiar și un cântec în limba rusă despre un om de zăpadă care și-a pus atâtea haine pe el încât s-a topit.

La fel ca acel om de zăpadă, Rusia pe care o știam a părut că a început să se topească în februarie 2022. Odată cu invazia sa la scară largă a Ucrainei, cea mai mare țară din lume pornise pe cel mai întunecat drum posibil. „Operațiunea militară specială” a președintelui Putin avea să devină cel mai sângeros conflict din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace.

Privind în urmă, nu a apărut din neant: Rusia anexase Crimeea încă din 2014 și fusese deja acuzată că finanțează, susține și orchestrează o revoltă armată în estul Ucrainei. Relațiile cu Occidentul deveneau din ce în ce mai tensionate.

Chiar și așa, invazia la scară largă a reprezentat un moment de cotitură.

În zilele care au urmat, au fost adoptate aici noi legi represive menite să reducă la tăcere disidenții și să îi pedepsească pe cei care critică autoritățile. Platformele BBC au fost blocate. Dintr‑odată, munca de reporter în Rusia a ajuns să semene cu mersul pe sârmă deasupra unui câmp minat din punct de vedere al pericolului legal.

Provocarea devenise să faci reportaje cu acuratețe și onestitate, fără să cazi de la înălțime.

În 2023, arestarea unui reporter de la Wall Street Journal a demonstrat că faptul că ai un pașaport străin nu te protejează de închisoare. Evan Gershkovich, cetățean american, a fost condamnat pentru spionaj. El urma să petreacă 16 luni în spatele gratiilor. Atât el și publicația pentru care lucra, cât și autoritățile americane au catalogat cazul drept o farsă.

Am rămas acum o echipă mult mai mică în biroul BBC din Moscova. Împreună încercăm să gestionăm dificultățile de zi cu zi pe care le presupun reportajele despre Rusia.

Producătorul Ben Tavener și cu mine avem de-a face adesea cu „verificări suplimentare” la intrare și ieșirea din Rusia. Reporterilor din țările etichetate drept „neprietenoase” de către Kremlin (inclusiv Regatul Unit) nu li se mai acordă permise de un an. Vizele și acreditările noastre trebuie reînnoite la fiecare trei luni.

Mulți dintre cei care obișnuiau să vorbească cu noi sunt acum reticenți să o facă. Probabil se gândesc că nu merită să riște o asociere cu BBC într-o perioadă marcată de tensiuni internaționale sporite.

Cu toate acestea, continuăm să primim invitații la evenimente organizate de Kremlin, la fel ca alți radiodifuzori occidentali care au rămas în Rusia.

Iar uneori am ocazia să îi adresez întrebări președintelui Putin.

Chiar și o singură întrebare și un răspuns într‑o conferință de presă pot dezvălui informații prețioase despre perspectiva președintelui Rusiei.

Vladimir Putin este motivat de resentimente față de Occident: față de extinderea NATO către est și față de ceea ce el consideră că au fost ani de impolitețe la adresa Rusiei din partea liderilor occidentali. Criticii săi îl acuză de ambiții imperialiste, de faptul că ar încerca să recreeze sfera de influență a Rusiei.

„Vor mai urma și alte «operațiuni militare speciale»?”, l-am întrebat pe președintele Putin în decembrie anul trecut, în cadrul unei întrebări mai ample despre planurile sale.

„Nu vor exista operațiuni dacă ne tratați cu respect. Dacă ne respectați interesele...” a răspuns liderul de la Kremlin.

Lucru care duce la următoarea întrebare: ce se va întâmpla dacă Vladimir Putin ajunge la concluzia că interesele Rusiei nu au fost respectate?

Odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, Moscova simte că primește mai mult respect din partea Washingtonului. La summitul din Alaska, desfășurat în august anul trecut, președintele american l‑a întâmpinat cu fast pe liderul rus. Invitându-l la Anchorage, Donald Trump l-a scos pe Vladimir Putin din izolarea diplomatică, chiar dacă summitul nu a pus capăt războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

Cu toate acestea, nu totul a mers în favoarea Moscovei. Nicolás Maduro, președintele Venezuelei care a fost capturat de curând de trupele americane, era aliatul Rusiei. Ulterior, Statele Unite au confiscat un petrolier în Oceanul Atlantic: acesta naviga sub pavilion rus.

Cu toate acestea, este remarcabil cât de puțin a criticat Kremlinul America în ultimele 12 luni. Moscova pare să creadă că o relație solidă cu administrația Trump ar putea facilita încheierea războiului din Ucraina în condiții avantajoase pentru Kremlin.

Așadar, cea mai mare parte a retoricii antioccidentale din presa de stat rusă vizează, la ora actuală, nu America, ci Uniunea Europeană și Marea Britanie.

Cât s-au schimbat lucrurile.

În 1997, am fost invitat la „Clubul Papagalului Alb" („The White Parrot Club”), o emisiune de comedie rusească foarte populară, cu un papagal alb pe nume Arkasha în rolul principal. Celebrități ruse se adunau într-un bar, spuneau bancuri britanice și vorbeau cu drag despre Regatul Unit.

„În 1944 eram pe front în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial”, își amintea Iuri Nikulin, o legendă a cinematografiei. „Îmi amintesc cum Marea Britanie și Aliații au deschis cel de‑al Doilea Front. Asta ne‑a ajutat enorm”.

Cei de la Clubul Papagalului (Parrot Club) m-au invitat să „cânt ceva britanic”. M‑am așezat în fața pianului și am cântat „Daisy! Daisy!” și „o bicicletă pentru două persoane”. Daisy Bell (Bicycle Built for Two) este un cântec compus de britanicul Harry Dacre.

Aflându-mă în barul acela din Moscova, mi se părea că Marea Britanie nu putea fi mai aproape de inimile rușilor. Îmi amintesc cum mă gândeam că Rusia și Occidentul mergeau pe aceeași „bicicletă pentru două persoane”, iar conflictele asemănătoare celor de pe vremea Războiului Rece rămăseseră în trecut.

Însă nu a fost să fie.

În 30 de ani, am trecut de la „papagali albi” la „veverițe care defechează”.

Mai grav, însă, este că am trecut de la speranțele unei prietenii între Est și Occident la un război care este de deja patru ani în Europa și care este devastator, în primul rând, pentru Ucraina.

Modul în care se va termina acest război va afecta nu doar viitorul Ucrainei și al Rusiei, ci și pe cel al Europei.

Au existat momente care m‑au șocat în ultimii patru ani. Nu voi uita niciodată discuția mea cu Vera, la un miting pro‑Putin extrem de bine organizat, în 2022. Am întrebat‑o dacă are un fiu. A spus că avea.

„Nu vă este teamă că ar putea fi recrutat în armată și trimis în Ucraina?”, am întrebat-o.

„Aș prefera ca fiul meu să moară luptând în Ucraina decât să‑l văd făcând prostii acasă”, a răspuns Vera. „Uitați‑vă câți tineri de aici nu au un loc de muncă și își pierd vremea îmbătându‑se”.

Au existat și întâlniri mai plăcute. La câteva zile după ce prezentatorul TV Vladimir Soloviov m‑a numit „dușman al Rusiei”, mai mulți moscoviți au venit la mine să‑mi strângă mâna și să ceară să facem selfie‑uri.

Este ca și cu simbolul național al Rusiei: vulturul cu două capete. Un cap mârâie și te insultă că ești o „veveriță care defechează”.

Celălalt îți spune: „Mulțumesc că ești aici”.

Acest articol a fost scris și revizuit de jurnaliști BBC, folosind inteligența artificială pentru a ajuta în procesul de localizare, ca parte a unui proiect pilot.

Editat de Andreea Gheorghe.