Tușul demascat: Istoria surprinzătoare a kohl‑ului – o tradiție păstrată de mii de ani

„Când îmi aplic tușul în apartamentul meu din Brooklyn, atât de departe de casă, simt o legătură cu mama mea, cu bunica mea și cu femeile din întregul Orient Mijlociu", spune jurnalista Zahra Hankir pentru BBC Global Women.

În decembrie anul trecut, Unesco, agenția culturală a ONU, a recunoscut importanța kohl‑ului arab, înscriindu‑l pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.

Dar kohl‑ul, un pigment închis aplicat în mod tradițional în jurul ochilor persoanelor de ambele sexe, are rădăcini care se întind înapoi cu mii de ani, până la civilizațiile antice.

Deși este cunoscut sub numele de kohl în lumea arabă, poartă denumiri diferite în alte regiuni – i se spune kajal în Asia de Sud, tiro în Nigeria și sormeh în Iran. În mod tradițional, era produs din antimoniu, plumb sau alte minerale, însă variantele moderne de kohl includ și alte ingrediente.

Produsul cosmetic are un loc special în inima scriitoarei britanico‑libaneze Hankir, a cărei familie s‑a mutat în Anglia din Liban, pentru a fugi de războiul civil din 1975.

„Obișnuiam să o privesc pe mama aplicându‑și machiajul atunci când locuiam departe", explică ea. „Simțeam că se conecta cu ceva foarte profund."

Este aceeași conexiune pe care spune că o simte și ea atunci când își aplică tușul.

Hankir, autoarea cărții Eyeliner: A Cultural History, spune că recunoașterea din partea Unesco-ului încadrează kohl‑ul „nu ca pe o tendință sau un produs, ci ca pe o practică culturală vie, care merită protejată".

„Un astfel de statut ajută la protejarea cunoștințelor, ritualurilor și măiestriei care înconjoară fabricarea și purtarea kohl‑ului, asigurându‑se că acestea sunt documentate, transmise și apreciate de‑a lungul generațiilor, în loc să fie diluate sau pierdute în cultura globalizată a frumuseții comerciale", explică ea.

Totul a pornit de la faptul că, la o cină, și‑a scos un recipient cu acest tip de machiaj în fața prietenei sale iraniene — lucru care a declanșat o conversație despre istoria și simbolismul său, inspirând‑o pe Hankir să aprofundeze istoria lui, și a tușului pentru ochi în general.

„Am avut acea realizare că pentru femei, pentru femeile din minorități și pentru cele din diaspora, kohl‑ul înseamnă ceva cu adevărat profund", explică ea.

„Dincolo de frumusețe"

Originile kohl‑ului se regăsesc în civilizațiile antice din Egipt, Mesopotamia și Persia. În Egiptul Antic, spune Hankir, era purtat de toată lumea, indiferent de gen sau clasă socială.

„Îl purtau din motive care nu țineau doar de frumusețe", explică ea, adăugând că tușul avea și rol spiritual, și era menit să protejeze ochii de boli.

„Egiptenii antici își îngropau vasele de kohl alături de ei, pentru a le lua în viața de apoi — ceea ce arată cât era de important."

Regina egipteană Nefertiti este, probabil, prima „influencer" în ceea ce privește folosirea tușului, spune Hankir.

Celebrul bust al lui Nefertiti, descoperit în 1912 de o echipă arheologică germană condusă de Ludwig Borchardt, dezvăluie în mod incontestabil că se folosea tușul kohl.

„Sprâncenele ei sunt arcuite, modelate perfect și umplute cu o vopsea neagră fumurie, posibil kohl. Contrastul cromatic este puternic, însă aspectul general al reginei este armonios", scrie Hankir în cartea sa.

Femeile din Germania au căutat să îi imite aspectul „exotic" purtând kohl, asociindu‑l cu frumusețea, autoritatea și emanciparea, spune Hankir.

Machiajul lui Nefertiti este în continuare în tendințe.

„Există sute de tutoriale pe YouTube, TikTok și Instagram care imită chipul reginei cu o precizie remarcabilă", notează Hankir în cartea ei.

Tușul dincolo de kohl

Cercetarea lui Hankir despre tușul pentru ochi a purtat‑o în întreaga lume.

Din Kerala până în Ciad, Mexic, Iordania și Japonia, călătoriile ei arată că, deși tușul este folosit pe scară largă și diferă în aplicare și semnificație, rolul său ca formă de protecție rămâne un numitor comun.

Utilizările sale au variat de la protecție împotriva soarelui și a „ochiului rău" până la ritualuri religioase și scopuri medicinale.

În Japonia, ea a vorbit cu gheişe — artiste tradiționale specializate în muzică, dans și conversație — care purtau tuș roșu, un simbol al protecției ce persistă până astăzi.

Între timp, în cultura chola mexicano‑americană, tușul este un simbol puternic al identității, rezistenței și mândriei culturale, spune ea.

Și, la fel ca în Egiptul Antic, Hankir a observat că în unele părți ale lumii tușul nu este folosit doar de femei.

În Ciad, Hankir a petrecut timp cu Wadabi, un grup nomad fulani cunoscut pentru concursul lor anual de frumusețe în care femeile judecă aspectul bărbaților.

„Bărbații beduini din Petra, Iordania, poartă tuș nu doar pentru a se proteja de soare sau pentru a‑și exprima religiozitatea, ci și pentru că știu că îi avantajează", spune ea, râzând.

„Este, de asemenea, un ritual de trecere la maturitate și un marker al celibatului."

Tușul este adesea aplicat și pe ochii copiilor, o practică despre care unii cred că oferă protecție.

De fapt, se întâmplă des ca oamenii să primească nume precum Kajal sau Kahilain în țările vorbitoare de limba arabă, reflectând importanța culturală a tușului.

Hankir spune că recunoașterea kohl‑ului de către Unesco este „mult întârziată" și oferă „merite comunităților din Sudul Global, în special din lumea arabă, care au păstrat și susținut această tradiție de‑a lungul secolelor, adesea în fața deplasării, colonialismului și ștergerii culturale".

Însă, ceea ce face ca aplicarea tușului kohl să fie atât de importantă pentru autoare este legătura cu propria ei cultură.

„Este aproape un act spiritual. Este aproape ritualic când îl aplici. Te conectezi la mult mai mult decât la simplul gest de a trasa o linie de‑a lungul pleoapei inferioare sau pe pleoapa superioară", spune ea.

Acest articol a fost scris și revizuit de jurnaliști BBC, folosind inteligența artificială pentru a ajuta în procesul de localizare, ca parte a unui proiect pilot.

Editat de Teodora Coroiu.