După 250 de ani, Visul American supraviețuiește — dar la limită

Cu 16 ani în urmă, Abdi Nor Iftin era un refugiat somalez care trăia într-unul dintre cele mai periculoase cartiere sărace din Kenya când a aflat că a câștigat la loteria vieții sale.

Din aproape opt milioane de persoane care au aplicat în 2013, el s-a numărat printre cei 50.000 de norocoși care au primit o viză pentru Statele Unite, printr-un program al vizelor pentru diversitate, inițiat de guvernul american în anii '90.

Abdi visase de mult timp să se mute în America. Era atât de fascinat de această țară încât prietenii săi din copilărie îi spuneau „Abdi America”, după ce a învățat engleza uitându-se la filmele de la Hollywood.

„Toată viața mea am fost îndrăgostit de America - cea mai bună țară din lume, tărâmul de vis, tărâmul oportunităților”, declara el pentru BBC în 2014.

În acel an, Abdi, care acum are 41 de ani, a ajuns în Statele Unite, și s-a stabilit într-un mic oraș din statul Maine. El a început să muncească instalând izolații termice și a devenit cetățean american. Însă acum speranțele sale s-au lovit de realitate. Anul acesta, el și-a pierdut locul de muncă la o agenție de relocare a refugiaților și, în consecință, și asigurarea de sănătate.

În timp ce Statele Unite sărbătoresc cea de-a 250-a aniversare, Abdi, la fel ca mulți americani, se gândește cu îngrijorare la viitorul țării sale.

„Simt că Visul American e încă viu, dar nu e într-o stare prea bună”, mi-a spus el.

Între timp, Luke Mullen, un actor în vârstă de 24 de ani din California, mi-a spus că intenționează să se mute în Canada din cauza lipsei de oportunități de muncă în industria filmului la Hollywood, chiar acolo unde te-ai aștepta cel mai puțin să se întâmple asta.

„Bogăția se consolidează doar în mâinile câtorva în această țară, iar pe măsură ce se întâmplă asta, oportunitățile devin mai puține”, a spus el.

Sondaj după sondaj realizat înaintea celei de-a 250-a aniversări a fondării Americii arată că mulți americani consideră că „Visul American” - promisiunea că orice persoană din Statele Unite își poate construi un viitor mai bun - se estompează.

Un sondaj recent realizat de Associated Press-NORC a constatat că doar o treime dintre americani cred că Visul American mai dăinuie. Același sentiment reiese și din numeroase alte sondaje. Un studiu recent al Pew Research Center arată că majoritatea americanilor spun că cele mai bune zile ale țării au rămas în urmă.

Cea de-a 250-a aniversare a Statelor Unite are loc, de asemenea, într-un moment de profundă polarizare și divizare partizană.

Așadar, ce înseamnă atunci când Visul - un brand exportat în întreaga lume prin filme, muzică și cultura populară - pare tot mai greu de atins?

„Nu este doar un vis al automobilelor”

În acele prime zile de după Războiul de Independență și până ce s-a trecut bine în secolul 21, ceea ce avea să fie cunoscut drept Visul American a atras milioane de imigranți către această națiune nouă și strălucitoare, plină de speranță, optimism și individualism. Muncitori din fabrici, fermieri, căutători de aur și pionieri au venit în Statele Unite, convinși că își pot crea o nouă identitate - aceea de „american” -eliberată de sistemele de clase sociale din Europa.

Istoricii vor spune că Visul American nu i-a inclus niciodată pe toți - cu siguranță nu pe amerindieni, pe sclavi sau nici măcar pe femei. Cu toate acestea, ideea Visului American a rezistat.

Conceptul Visului American datează încă de la fondarea Statelor Unite, însă expresia nu a fost popularizată decât mai târziu, în The Epic of America (Saga Americii), o carte publicată în 1931, în timpul Marii Crize Economice.

În aceasta, istoricul James Truslow Adams scria: „Nu este doar un vis al automobilelor și al salariilor mari, ci un vis al unei ordini sociale în care fiecare bărbat și fiecare femeie să poată împlini, pe deplin, potențialul cu care s-au născut.”

De-a lungul anilor, conceptul a evoluat. În prezent, el este asociat adesea cu spiritul antreprenorial, mobilitatea socială și, mai presus de toate, cu oportunitățile economice.

„Întotdeauna a fost vorba despre a avea o viață mai bună decât înainte”, spune Cyril Ghosh, autorul cărții The Politics of the American Dream: Democratic Inclusion in Contemporary American Political Culture. „Pentru unii oameni, o viață mai bună înseamnă pur și simplu să nu mai fie persecutați de Biserica Angliei.”

„Nu este vorba doar despre bunăstare materială. Este vorba despre siguranță. Este vorba despre a avea o viață mai bună decât cea pe care ai avut-o înainte. Despre asta a fost întotdeauna vorba.”

Abdi a crescut în Somalia, ascunzându-se în adăposturi săpate în pământ pentru a evita să fie împușcat de gruparea militantă al-Shabab.

„Libertatea era o prioritate uriașă. Să trăiesc și să respir și a doua zi era important, și chiar îmi doream asta”, a spus el, explicând de ce și-a dorit să se mute în Statele Unite.

Cercetătorii spun că imigranții de primă generație, precum Abdi, sunt adesea mai optimiști în privința potențialului Americii.

„Mulți provin din țări mai puțin prospere. Prin urmare, în cele din urmă, situația lor va fi într-adevăr mai bună decât ar fi fost dacă nu ar fi emigrat”, spune Elizabeth Suhay, autoarea cărții Debating the American Dream: How Explanations for Inequality Polarize Politics. (Dezbătând despre Visul American: Cum explicațiile privind inegalitatea polarizează politica).

„Imigranții au, în cea mai mare parte, o înclinație mai mare să spună că își realizează Visul American sau că l-au realizat deja”, a declarat Mark Hugo Lopez, director pentru cercetarea rasei și a etniei la Pew Research Center, care a analizat în detaliu atitudinile imigranților latino-americani. Conform lui Lopez, aceștia tind, de asemenea, să fie mai optimiști în ceea ce privește perspectivelor copiilor lor.

Visul American întrerupt

Visul American a fost întotdeauna un argument puternic pentru imigranți. Cu toate acestea, în prezent, tot mai puțini dintre ei vin în Statele Unite.

Președintele Donald Trump a făcut din limitarea imigrației una dintre ideile centrale ale mandatului său, după ce a candidat promițând cel mai amplu program de deportări în masă din istorie.

În timpul celui de-al doilea mandat al său, Trump nu doar că a restrâns numărul imigranților care intră ilegal prin granița de sud, ci a blocat și unele căi legale de imigrare în Statele Unite, inclusiv programul de vize pentru diversitate de care a beneficiat Abdi.

Însă, în ziua de azi, nu este vorba doar despre faptul că Statele Unite primesc mai puțini imigranți; totodată, se pare că un număr record de persoane ar putea părăsi țara.

O posibilă explicație este că mulți americani care au crescut în Statele Unite consideră că țara nu și-a respectat partea sa din înțelegere - aceea că, dacă muncești din greu și respecți regulile, ar trebui să poți duce o viață decentă și confortabilă.

Anul trecut, într-o schimbare istorică de tendințe, numărul americanilor care s-au mutat în Irlanda a fost mai mare decât cel al irlandezilor care s-au mutat în SUA. Guvernul american nu monitorizează numărul cetățenilor săi care părăsesc voluntar țara, astfel încât nu există statistici oficiale, însă relatările de presă sugerează că fenomenul nu se limitează doar la Irlanda.

Un număr record de americani solicită cetățenia britanică, iar The Wall Street Journal a relatat că numărul americanilor care se mută pentru a locui și a munci în aproape toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene este în creștere.

De ce pleacă oamenii? Unii indică situația politică actuală din Statele Unite, alții costurile sistemului de sănătate și nivelul general de trai. În cele mai multe cazuri, este probabil vorba despre o combinație de motive, dintre care unele sunt personale.

Pentru Luke Mullen, totul ține de perspectivele profesionale.

Actorul, care în adolescență a jucat în serialul Disney Andi Mack și care, ulterior, s-a implicat mai mult în scris și producție, spune că, la ora actuală, are mai multe oportunități pentru proiecte cinematografice în Vancouver, Canada, decât în sudul Californiei. Vancouver beneficiază de noi facilități fiscale acordate de guvern pentru a-l ajuta să concureze cu Hollywood-ul și să devină un important centru al industriei cinematografice.

Visul American a fost promovat în întreaga lume, în parte, prin cinematografia americană. În multe privințe Hollywood-ul întruchipează ideea de a reuși în America. Pentru Luke, însă, situația este mai complicată - el spune că, în trecut, oportunitățile păreau mai numeroase. În ultimii câțiva ani, cheltuielile marilor studiouri pentru filme și producții TV realizate la Hollywood au stagnat sau au scăzut.

El a spus: „Nici măcar nu-mi pot imagina cum a fost să crești în anii '90, în perioada de expansiune a televiziunii și a comediilor romantice și a tuturor acelor proiecte. Dar, mai ales, acum vedem o mișcare puternică de reducere a costurilor, ceea ce face tot mai dificil să realizezi proiecte, încurajează asumarea unor riscuri mai puține și duce la angajarea unui număr tot mai mic de oameni.”

Recent, el a devenit cetățean canadian, datorită unei modificări a legislației canadiene adoptate în decembrie anul trecut.

„Procesul meu către a deveni cetățean canadian este strâns legat de faptul că nu pot realiza aici proiectele la care lucrez de ani de zile și de care sunt pasionat”, mi-a spus el.

Prin urmare, intenționează să se mute în Canada. Totuși, el ține să precizeze că nu se va stabili acolo pentru totdeauna.

„Nu voi abandona niciodată America. Aici este casa mea și cred că încă merită să lupți pentru ea. Sunt atât de multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru a îmbunătăți această țară”, a spus el.

Aspirație versus realitate

În prezent, consensul în rândul sociologilor și politologilor este că succesul financiar a devenit tot mai mult un element central al Visului American - convingerea că propriii copii sau nepoți vor avea o viață mai bună decât cea a generației actuale.

Statisticile sugerează, de asemenea, că, în ultimele cinci decenii, s-a erodat convingerea că fiecare generație o va duce mai bine decât cea precedentă.

Cercetările realizate de economistul Raj Chetty de la Universitatea Harvard au arătat că, dintre copiii născuți în 1940, 90% au ajuns să câștige mai mult decât părinții lor. Astăzi, doar jumătate dintre cei născuți în anii '80 sunt pe cale să o ducă mai bine decât părinții lor, din punct de vedere economic.

Această percepție a prosperității s-a răspândit în anii '50, odată cu boom-ul economic de după cel de-Al Doilea Război Mondial, fiind simbolizată poate cel mai bine de extinderea cartierelor de case unifamiliale delimitate de garduri albe de lemn.

Când a început să se estompeze Visul American?

Potrivit lui Mark Rank, coautor al cărții Chasing the American Dream: Understanding What Shapes Our Fortunes, declinul Visului American a început în urmă cu aproximativ 50 de ani, în anii '70, pe fondul globalizării și al stagnării salariilor.

Iar experții spun că, în anii care au urmat, Visul American a intrat într-un declin de durată, pe măsură ce s-au accentuat inegalitățile socio-economice.

Apoi, spun unii experți, a existat un alt moment de cotitură: criza financiară din 2008 și efectele sale ulterioare, care au făcut ca deținerea unei locuințe și stabilitatea locului de muncă să devină tot mai greu de atins.

Iar mulți americani nu și-au mai recăpătat niciodată optimismul economic. Cu toate acestea, salariile din Statele Unite rămân semnificativ mai mari decât cele din Regatul Unit și din mare parte a Europei.

Martin Luther King Jr. a descris America drept manifestarea unei „personalități schizofrenice” cu mult înainte ca deziluzia față de Visul American să se răspândească la nivel național.

„Într-un sens foarte real, America este în esență un vis – un vis încă neîmplinit”, spunea el într-un discurs susținut în Carolina de Nord în 1960. „Sclavia și segregarea au reprezentat paradoxuri profunde într-o națiune întemeiată pe principiul că toți oamenii sunt creați egali.”

Ținând visul în viață

Un detaliu care mi-a atras atenția în timp ce am analizat numeroasele sondaje realizate în ultimele luni a fost un studiu efectuat de The Times, care sugera că, în pofida pesimismului general privind Visul American în acest moment, „61% dintre respondenți au spus că încă mai cred în acest concept”.

Gonzalo Schwarz, președinte și director executiv al The Archbridge Institute, un think thank în domeniul politicilor publice, este de acord că este important să ne concentrăm asupra aspectelor pozitive ale vieții în America.

Potrivit propriilor sondaje realizate de The Archbridge Institute, majorități din diverse grupuri demografice consideră că Visul American este viu și într-o stare bună. Organizația afirmă că acest rezultat se datorează unei metodologii diferite, care include întrebări mai directe decât cele folosite în majoritatea altor sondaje, pe care le consideră mai degrabă conceptuale.

„Dacă ne concentrăm doar asupra aspectelor negative și asupra proporției celor care cred că Visul American este de neatins, riscăm să transformăm declinul Visului American într-o profeție autoîmplinită”, spune Schwarz.

„Ar trebui să facem un pas înapoi, să privim lucrurile pe termen mai lung și să găsim inspirația pentru a reaprinde Visul American ca un simbol al speranței pentru următorii 250 de ani ai Americii.”

Pentru Mark Rank, sociologul care a scris despre acest subiect, Visul American este încă viu, chiar dacă este mai condiționat decât era odinioară.

„Dacă spui că [Visul] nu mai există... ai eliminat o componentă esențială a identității Americii”, spune el. „Cred că există întrebări legate de acesta și există incertitudine în privința lui.”

Însă, în viziunea sa, în spiritul optimismului american, aceste întrebări reprezintă o oportunitate de a regândi modul în care Statele Unite se pot asigura că Visul American rămâne accesibil tuturor și în următorii 250 de ani.

Înapoi în Maine, Abdi spune că fratele său, Hassan, care nu a putut imigra în Statele Unite din cauza restricțiilor privind vizele, a devenit recent cetățean canadian. „Fratele meu spune că au un sistem de sănătate mai bun”, îmi spune el râzând.

În ciuda dificultăților întâmpinate, Abdi spune că, dacă ar lua-o de la capăt, tot în Statele Unite ar alege să vină.

„Cred că este prima mea iubire.”

Traducerea în limba română a acestui articol, publicat inițial în limba engleză, a fost realizată cu ajutorul tehnologiilor de inteligență artificială. Conținutul tradus a fost revizuit de un jurnalist BBC înainte de publicare. Aflați mai multe despre cum folosim inteligența artificială la BBC.

Editat de Viorica Toma.