Penisul este un barometru al sănătății bărbaților - iată de ce trebuie să fim atenți la semnalele sale

Ilustrația arată trei siluete masculine pe un fundal verde. Pe fiecare dintre siluetele bej sunt evidențiate cu verde anumite oase și organe interne, inclusiv creierul și inima. Regiunea inghinală a fiecărei siluete este acoperită de o stea cu nouă colțuri — galbenă (în stânga), portocaliu deschis (în centru) sau portocalie (în dreapta).

Sursă imagine, Serenity Strull / BBC

    • Autor, David Robson
  • Data publicării
  • Timp de lectură: 8 min

Disfuncția erectilă poate fi un semnal de avertizare precoce al infarctelor, al accidentelor vasculare cerebrale, al diabetului și al demenței. Potrivit cercetătorilor, este timpul ca atât pacienții, cât și medicii să înceapă să îi acorde atenție.

Disfuncția erectilă ar putea fi descrisă ca o epidemie tăcută. Potrivit mai multor sondaje, aceasta afectează mai mult de jumătate dintre bărbații adulți trecuți de 40 de ani. Puțini sunt însă dispuși să vorbească despre această problemă cu cei dragi.

Dacă subiectul ajunge totuși să fie discutat, este adesea privit drept un motiv de glumă, mai degrabă decât ca un semn de avertizare timpurie al unei boli iminente.

Totuși, potrivit numeroaselor cercetări recente, penisul este adesea un barometru al stării generale de sănătate a unui bărbat, disfuncția erectilă acționând ca un prevestitor al multor afecțiuni grave, inclusiv al diabetului, al infarctului, al accidentelor vasculare cerebrale și al demenței.

Este un „semnal de alarm”, potrivit sexologului Emmanuele Jannini de la Universitatea din Roma Tor Vergata, care a editat recent un volum academic ce trece în revistă dovezile de până acum.

Depistând mai eficient disfuncția erectilă, medicii ar putea astfel diagnostica unele amenințări grave la adresa sănătății bărbaților înainte ca acestea să avanseze prea mult.

Dar reticența multor bărbați de a vorbi despre sănătatea lor sexuală înseamnă că ei pierd aceste oportunități importante.

Iată ce trebuie să știi despre această problemă extrem de comună și de ce ea ar trebui să declanșeze semnale de alarmă pentru medicul tău.

Probleme de circulație

La fel ca în cazul multor afecțiuni medicale, incidența exactă a disfuncției erectile depinde de modul în care aceasta este definită și măsurată.

Ca urmare, studiile indică o prevalență la nivel global în rândul bărbaților adulți între doar 3% și 76,5% – reprezentând o variație foarte mare. Însă unul dintre cele mai ample și detaliate sondaje, care a analizat aproximativ 1.200 de participanți folosind chestionare detaliate, a constatat că 39% dintre bărbații în vârstă de 40 de ani se confruntau în mod regulat cu un anumit grad de impotență, proporția crescând la 67% în rândul bărbaților cu vârsta de 70 de ani.

În multe privințe, disfuncția erectilă este o problemă de circulație.

De-a lungul penisului se află două structuri spongioase numite corpora cavernosa, care în mod normal sunt flasce. Când un bărbat se excită, creierul trimite semnale pentru relaxarea mușchilor din jurul arterelor penisului, ceea ce creează un aflux de sânge în ambele structuri.

Pe măsură ce acestea se dilată, corpora cavernosa începe să se întindă și comprimă venele care transportă sângele în afara penisului, reținând acest fluid în interior.

Organul se mărește și se întărește, asemenea unui balon care se umple cu aer. Orice factor care reduce acumularea de sânge prin vasele penisului va afecta capacitatea unui bărbat de a obține sau de a menține o erecție.

O ilustrație prezintă radiografia corpului unui bărbat, creierul și oasele acestuia. Două mâini cu mănuși de cauciuc țin un stetoscop și o eprubetă cu un lichid roșu asemănător sângelui.

Sursă imagine, Serenity Strull/ BBC/ Getty Images

Problema are adesea o componentă psihologică. Reacția organismului la stres, în care sunt implicate adrenalina și cortizolul, poate provoca îngustarea vaselor de sânge, împiedicând corpora cavernosa să se rigidizeze.

Nivelurile ridicate de stres pot, de asemenea, să interfereze cu producția de testosteron, ceea ce poate reduce libidoul și diminua excitația sexuală. (Este important de menționat că și persoanele care suferă de afecțiuni glandulare, precum hipogonadismul, au o producție redusă de testosteron, astfel încât acest factor poate juca un rol în acest context.)

Totodată, stresul este frecvent însoțit de o stare generală de distragere mintală, ceea ce poate îngreuna eforturile de concentrare asupra activității sexuale.

Din punct de vedere evolutiv, acest mecanism urma o logică clară: dacă stresul suprimă excitația sexuală, organismul își păstrează resursele pentru a supraviețui în situații de pericol. „Dacă mediul este periculos, este important să eviți reproducerea”, spune Jannini.

În lumea modernă, însă, multe dintre motivele pentru care resimțim stres nu sunt legate de pericole care ne amenință viața, astfel că acest mecanism de apărare poate fi declanșat mai frecvent decât ar fi necesar.

Probleme cardiace și cerebrale

În multe cazuri, disfuncția erectilă poate fi și un semn al unor probleme de sănătate mult mai ample. De exemplu, ea poate fi cauzată de ateroscleroză – o afecțiune prin care vasele de sânge se întăresc și se îngustează, crescând semnificativ riscul de boli cardiace.

Deoarece arterele penisului se numără printre cele mai mici din organism, ele sunt adesea primele afectate. Astfel, cazurile de disfuncție erectilă pot funcționa drept un semnal timpuriu de avertizare pentru acest tip de afecțiune cardiovasculară.

Un studiu recent, care a analizat datele a 154.794 de persoane, a constatat că bărbații care suferă de disfuncție erectilă prezentau un risc cu 59% mai mare de a dezvolta boală coronariană și un risc cu 34% mai mare de a suferi un accident vascular cerebral.

„O erecție bună este un indicator important al sănătății vasculare”, spune Michael Carroll, specialist în științe reproductive la Manchester Metropolitan University din Marea Britanie și autor al viitoarei cărți Your Nuts: The Science of How They Work and What It Means For Your Fertility, care urmează să fie publicată în această vară.

Există chiar și unele dovezi provizorii care sugerează că o sănătate precară a penisului poate fi un semnal timpuriu al declinului cognitiv.

Un studiu realizat în Taiwan a constatat că bărbații diagnosticați cu disfuncție erectilă aveau o probabilitate cu 68% mai mare de a dezvolta demență în următorii șapte ani. La fel ca penisul, și creierul depinde de o bună circulație sanguină pentru a primi nutrienții necesari și pentru a elimina substanțele toxice reziduale.

Legătura cu diabetul

Ilustrație care prezintă scheletul corpului unui bărbat, cu un instrument medical de măsurare în centru. Două mâini cu mănuși de cauciuc țin câte o pensetă.

Sursă imagine, Serenity Strull/ BBC/ Getty Images

Monitorizarea disfuncției erectile poate fi deosebit de importantă pentru persoanele care prezintă risc de diabet, o afecțiune care poate afecta atât sistemul circulator, cât și pe cel nervos, prin diverse mecanisme.

De exemplu, creșterile bruște ale nivelului de zahăr din sânge, care sunt frecvente atunci când boala este gestionată necorespunzător, pot face ca excesul de glucoză să se acumuleze pe proteinele din pereții vaselor de sânge.

Acest lucru poate face ca vasele de sânge să își piardă elasticitatea – un proces cunoscut sub numele de glicare. La fel ca ateroscleroza, acest proces reduce eficiența fluxului sanguin către zonele organismului care au cea mai mare nevoie de el, iar vasele de sânge delicate din penis se numără adesea printre primele afectate.

„Legătura dintre diabet și disfuncția erectilă este foarte puternică”, spune Bogdan Vlacho, cercetător la Institutul de Cercetare Sant Pau din Barcelona, Spania. „Bărbații cu diabet de tip 2 prezintă un risc de aproximativ trei ori mai mare de a dezvolta disfuncție erectilă, față cei care nu suferă de diabet.”

Într-o analiză recentă a dovezilor disponibile, Vlacho a constatat, de asemenea, că persoanele care suferă atât de diabet, cât și de disfuncție erectilă, sunt mult mai predispuse să dezvolte neuropatie periferică – leziuni ale nervilor de la nivelul mâinilor și picioarelor – decât cele care suferă doar de diabet. De asemenea, aceste persoane prezintă un risc mai mare de retinopatie, care poate duce la orbire, precum și de tulburări ale procesului de vindecare a rănilor, care poate duce uneori la amputare.

Cu toate acestea, evaluarea pentru depistarea disfuncției erectile în rândul pacienților cu diabet nu face parte, în mod obișnuit, din practica medicală curentă.

„Există dovezi că specialiștii din domeniul sănătății nu discută despre această problemă cu pacienții”, spune Santiago Martinez, un endocrinolog de la Universitatea din Barcelona, Spania, și coautor al analizei studiilor.

Posibile soluții

Un sondaj realizat de British Urology Foundation (Fundația Britanică de Urologie) a constatat că peste jumătate dintre bărbații cu disfuncție erectilă nu au solicitat ajutor medical din cauza sentimentului de jenă și a temerilor asociate cu această afecțiune. Mai mult, 20% dintre ei au declarat chiar că ar prefera să nu bea bere timp de o lună decât să se adreseze unui profesionist din domeniul sănătății în legătură cu această problemă.

Dar, potrivit lui Carroll, toți bărbații care se confruntă cu disfuncție erectilă ar trebui să ceară ajutor. Acest pas poate elimina o sursă importantă de nefericire și de stres și poate duce la o discuție despre starea generală de sănătate - o conversație care poate salva vieți.

„Este esențial ca problema să fie abordată din timp”, spune el.

Disfuncția erectilă nu este însă o afecțiune incurabilă. Medicamente precum Viagra (sildenafil) dilată vasele de sânge din penis. Unele studii observaționale sugerează că utilizarea acestor medicamente pentru îmbunătățirea vieții sexuale ar putea avea și beneficii cardiovasculare, inclusiv un risc mai scăzut de insuficiență cardiacă. Totuși, această ipoteză nu a fost încă confirmată prin studii clinice. (Viagra a fost creată inițial ca tratament cardiovascular destinat pacienților cu hipertensiune arterială, înainte ca cercetătorii să remarce efectul secundar pentru care este cunoscută astăzi.)

Aceste medicamente ar putea chiar să reducă riscul de apariție a demenței, potrivit unui studiu care a analizat datele a peste 885.000 de pacienți. Conform lucrării, utilizarea lor a fost asociată cu un risc de două ori mai mic de dezvoltare a bolii Alzheimer.

Consultarea unui medic în legătură cu disfuncția erectilă poate cel puțin duce la identificarea unor factori de risc cardiovascular, precum hipertensiunea arterială și ateroscleroza. De asemenea, medicul vă poate sfătui în privința unor probleme precum obezitatea, care ar putea contribui la o sănătate cardiovasculară precară.

În unele cazuri, luarea unor măsuri simple, precum modificarea alimentației și exercițiile fizice, poate fi de ajutor. Pentru persoanele cu diabet, controlul glicemiei este esențial.

Martinez și Vlacho subliniază, însă, că cercetările privind efectele acestor terapii pentru disfuncția erectilă sunt încă într-un stadiu incipient, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea ca ele să reducă și riscul altor complicații.

În plus, identificarea cauzelor disfuncției erectile poate necesita eforturi serioase, deoarece afecțiunea poate apărea și ca rezultat al obiceiurilor precum dependența de pornografie și al problemelor de sănătate mintală legate de dorința sexuală.

„Dacă bărbatul are diabet sau suferă de afecțiuni cardiovasculare, acestea sunt adesea mai ușor de corelat și de tratat,” spune Carroll.

„Totuși, dacă există factori ai stilului de viață, precum consumul de alcool și fumatul, combinați cu aspecte psihologice sau comportamentale, cum ar fi consumul excesiv de pornografie, problema poate fi mai dificil de abordat. Adesea, acești bărbați ar putea să nu dorească să vorbească deschis despre activitățile lor.”

Osul pierdut

Dincolo de importanța evidentă pe care aceste descoperiri o au pentru sistemul nostru de sănătate în prezent, Jannini s-a gândit la posibilele implicații evolutive ale faptului că penisul este un barometru al stării generale de sănătate.

Ca specie, oamenii sunt destul de neobișnuiți prin prisma faptului că se bazează pe fluxul sanguin pentru a menține un penis ferm. Majoritatea celorlalte primate, inclusiv cimpanzeii, rudele noastre cele mai apropiate, au un os penian retractabil numit baculum, care este eliberat în timpul excitației pentru a le susține erecția. Ca urmare, viața lor sexuală nu este la fel de strâns legată de sănătatea lor generală, ca în cazul masculului uman obișnuit.

În acest caz, de ce ar fi evoluat masculul uman, pierzând acest os și dobândind un potențial crescut de disfuncție sexuală și de vulnerabilitate? Acest lucru i-a nedumerit pe mulți biologi evoluționiști.

Jannini bănuiește, însă, că masculii umani au evoluat în așa fel încât să piardă această caracteristică, pentru a le permite strămoașelor noastre să identifice partenerii cei mai apți și pe cei care aveau cele mai mari șanse să transmită urmașilor cele mai favorabile trăsături genetice.

„Este foarte ciudat că am pierdut cel mai important os pentru reproducere, deoarece reacția noastră este atât de imprevizibilă”, spune Jannini. „Însă asta înseamnă că este markerul biologic perfect pentru bolile cronice.”

Acest articol a fost scris și verificat de jurnaliști BBC. Inteligența artificială a fost folosită pentru a asista traducerea în limba română, ca parte a unui proiect pilot.